Madeira, între munți și mare

Madeira e o insulă mică, dar nu o simți niciodată așa. Poți ajunge cu mașina de pe coasta de sud pe cea de nord în mai puțin de o oră și, pe drum, să treci prin trei feluri de vreme. Munții își fac propriile reguli. În cele mai multe zile, norii stau pe vârfuri de parcă acolo le-ar fi locul.

Pe potecile levadelor

Vechile canale de irigații, numite levadas, străbat insula pe sute de kilometri. Potecile de pe lângă ele sunt cel mai frumos mod de a o descoperi. Am mers pe câte una aproape în fiecare zi. Unele erau largi și ușoare, altele se agățau de marginea stâncii, cu doar o balustradă îngustă între noi și hăul plin de verdeață.

În așteptarea luminii

Am înțeles repede că pe insulă planurile se schimbă odată cu vremea. O vale întreagă putea să stea ascunsă în ceață, iar zece minute mai târziu să se arate în plin soare. Multe dintre fotografiile de aici există fiindcă ne-am așezat și am mai așteptat puțin, chiar și atunci când părea că așteptăm degeaba.

Coasta de nord

La Seixal, atmosfera era alta. Atlanticul întunecat, nisipul vulcanic negru, munții care dispăreau în norii joși. Locul avea o liniște aspră, greu de uitat. Și acum ne întoarcem cu gândul acolo.